Asociatia “Sfânta Ana” este o organizatie
neguvernamentala, non-profit, apolitica, înfiintata prin Hotarârea
Judecatoreasca nr. 243 a Judecatoriei sect. 1, la data de 25.10.1996,
având ca misiune sprijinirea copiilor si adolescentilor cu handicap
mintal si asociat sever, pentru a fi pastrati in familii si a se putea
integra social.
De la înfiintare pâna la începutul anului
2000, Asociatia ”Sfanta Ana” si-a desfasurat activitatea în diferite
sedii închiriate si a colaborat cu diverse organizatii, cum sunt:
Asociatia Equilibre, Institutul National pentru Studii si Strategii
privind Problemele Persoanelor cu Handicap, Caminul Spital nr. 8,
Asociatia “ARPEHAM”, Fundatia “SOROS” Pentru o Societate Deschisa,
UNICEF etc.
În anul 2000, Asociatia „Sfânta Ana” a obtinut,
de la Stichting Kinderpostzegels Nederland, fondurile necesare pentru
realizarea proiectului Centrul de psihopeagogie curativa Ana. Un imobil
degradat a fost achizitionat si transformat într-un sediu adecvat
în care acum functioneaza (“Centrul de Zi Ana”) si, în locatie separata,
Asociatia “Sfânta Ana”. Pe parcurs, cladirea a fost dotata cu tot
confortul si echipamentele necesare, prin finantari primite de la
International Women’s Association (IWA) si de la Ecumenical Association
of Churches in Roumania – AIDRom.
Dupa primul an de functionare a centrului,
în care am înscris, initial, 9 copii, în anul 2001 am înregistrat
o alta importanta rasplata a eforturilor noastre, prin parteneriatul
cu Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti care a aprobat afilierea
Centrului de zi Ana la Scoala Speciala nr. 10, preluând toate cheltuielile
de salarizare a personalului didactic. Astfel, la începutul anului
2002, deveniseram o organizatie stabila, cu proiecte în derulare si
suficiente resurse de sustinere, iar principalele noastre activitati
si proiecte erau legate de “serviciile si activitatile” oferite prin
Centrul de Zi Ana, frecventat zilnic de 14 copii cu handicap mintal
si asociat grav.
În ultimii 3 ani, activitatea organizatiei
s-a intensificat spectaculos, programul sau urmarind, în paralel,
atât dezvoltarea organizationala, cât si diversificarea gamei de servicii
oferite beneficiarilor ei: recuperare, consultanta, training, psihoterapie,
îngrijire temporara, suport acordat familiilor în dificultate, mediatizarea
problemelor cu care se confrunta aceste familii, în scopul eliminarii
prejudecatilor existente la nivelul membrilor comunitatii, precum
si dezvoltarea unei retele de sprijin comunitar pentru persoanele
cu dizabilitati si familiile acestora
Proiectul Centrul
de Zi Ana s-a transformat în program prioritar sustinut prin diferite
proiecte noi.
Scopul înfiintarii Asociatiei este desfasurarea
de servicii si activitati de protectie, recuperare, educatie, integrare,
asistenta sociala si consiliere specifica pentru copii si tineri cu
handicap mintal si asociat sever si pentru familiile lor, precum si
activitati de prevenire de abandon, institutionalizare si maltratare
a lor.
Initiativa înfiintarii apartine unor persoane
puternic motivate, parinti de copii cu handicap sever, doctori si
profesori specializati în tratamentul si cercetarea handicapului neuro-psiho-motor,
persoane implicate în ingrijirea acestor copii care si-au propus sa
creeze o structura de sprijin superioara, ca alternativa la solutiile
existente în acest domeniu în România.
În cazul îngrijirii copiilor cu handicap sever,
lipsiti de discernamânt, familia este pusa într-o situatie critica,
prin solicitarea permanenta a tuturor resurselor de care respectiva
familie dispune: materiale, psihice, fizice, emotionale etc. Astfel,
pe lânga faptul ca se cantoneaza în diverse stadii de depasire a stresului
produs de existenta în familie a unui astfel de copil, lipsiti de
un sprijin profesionist organizat, membrii familiei pot la un moment
dat sa cedeze în aceasta lupta si sa abandoneze munca de educare si
recuperare a copilului, sau chiar mai rau, sa abandoneze copilul.
Eforturile pe care munca de educare si recuperare a unui copil cu
handicap sever le presupune, afecteaza în timp stabilitatea materiala,
psihica si sociala a familiei, acest lucru ducând la cresterea riscului
aparitiei unui handicap social pentru familie, sau chiar mai rau,
la cresterea riscului de abandonare a copilului cu handicap mintal
sever.
Metodele utilizate pentru atingerea acestor
obiective rezida in diferitele programe derulate, vizand aspecte de
recuperare, terapie pentru normalitate, suport acordat familiilor
care au in grija persoane cu dizabilitati, incercarea de a elimina
prejudecatile existente la nivelul membrilor comunitatii, precum si
dezvoltarea unei retele de sprijin comunitar pentru persoanele cu
dizabilitati si familiile acestora.
